O carte despre memorie, timp și neuitare. O fila de istorie din viaţa comunității polonezilor din România, care au contribuit la progresul și modernizarea societății românești.

În viaţa omului memoria  și timpul sunt repere constante căci ce a fost nu mai poate de acum înainte să nu fi fost. Tovarășul tăcut al memoriei este uitarea care este înscrisă în legile omenești. Și totuși anumite lucruri omul simte că nu trebuie să le uite. Astfel ziua de început de noiembrie este un timp al reflecţiei, în care se aduc flori și se aprind lumini la locurile de veci ale celor plecaţi, iar cimitirele devin locuri ale memoriei.

Acestea sunt spaţii extraordinare, care transmit valori istorice, educative și culturale. Ele prezervă memoria comunităţii rechemănd-o la viaţă. Un astfel de loc este cea mai cunoscută necropolă  bucureșteană Bellu. În această ”grădină a memoriei poloneze”, la începutul lui noiembrie membrii comunităţii poloneze din București  aduc flori, se roagă și aprind candele. Astfel este păstrată memoria comunităţii, ca un simbol al nemuririi. În ea se regăsesc întru veșnicie oamenii și faptele lor, așa cum scria poeta poloneză  Janna Kulmowa :

“Aici este amintirea și lumina

Aici un înscris și o floare vor rămâne

Dar cel plecat  altunde vieţui-va

Întru veșnice hodine .”

Vă invit să-i cunoasteţi pe cei care au plecat, dar au rămas în inima, în amintirea noastră, în Grădina memoriei poloneze !

Danuta Roman